Scrisorile de dincolo de moarte ale lui Ettore Majorana. Cum s-a „evaporat” un fizician genial

În seara zilei de 25 martie 1938, fizicianul italian Ettore Majorana, în vârstă de 31 de ani, s-a îmbarcat pe vasul de noapte ce pleca din Napoli spre Palermo, în Sicilia. Înainte de plecare a scris două scrisori.

Prima, lăsată în camera sa de la hotelul Bologna, era adresată familiei. Scrisoarea conţinea o rugăminte stranie:

„Am o singură dorinţă, şi anume să nu vă îmbrăcaţi în negru pentru mine. Dacă vreţi să vă conformaţi obiceiului, purtaţi orice alt semn de doliu, dar nu mai mult de trei ani. Apoi, amintirea mea să rămână în sufletul vostru, iar dacă puteţi, iertaţi-mă.” – Ettore Majorana

Mesajul avea tonul rău-prevestitor al unei scrisori de sinucidere. A doua scrisoare, trimisă prin poştă, părea să confirme intenţia lui Majorana de a-şi pune capăt zilelor. Îi era adresată lui Antonio Carrelli, director al institutului de fizică din cadrul Universităţii din Napoli, unde tânărul om de ştiinţă predase în ianuarie.

ettore majorana - portret_

Am luat o decizie care era de neevitat. Nu există nici o fărâmă de egoism în ea, deşi sunt conştient de faptul că neaşteptata mea dispariţie va provoca neplăceri şi ţie, şi studenţilor. De aceea, te rog să mă ierţi mai ales pentru că nu am preţuit îndeajuns toată încrederea, sincera prietenie şi bunătatea pe care mi le-ai arătat.“ – Ettore Majorana

Înainte ca această scrisoare să ajungă la destinaţie, Carelli a primit însă o telegramă de la Majorana. Trimisă de la Palermo, aceasta îl îndemna să nu ia în considerare mesajul expediat din Napoli. A urmat apoi o a doua scrisoare, datată 26 martie, expediată tot din Palermo.

„Dragă Carelli, marea m-a respins. Mă voi întoarce mâine la hotelul Bologna. Cu toate acestea am de gând să renunţ la activitatea didactică, îţi voi sta la dispoziţie pentru mai multe amănunte.“ –  Ettore Majorana

Această a doua scrisoare către Carelli părea să indice o tentativă nereuşită sau abandonată de sinucidere. Totuşi nu anunţa începutul unei vieţi noi pentru Majorana. Nici Carrelli, nici alţi membri ai familiei sale nu l-au mai auzit sau văzut de atunci.

Ultima scrisoare Majorana

Ettore Majorana avea o minte incredibilă

Ettore Majorana era de o inteligenţă extraordinară. Mentorul său, Enrico Fermi, laureat al Premiului Nobel, a mers atât de departe cu aprecierea, încât i-a menţionat numele alături de cele ale lui Galileo Galilei şi Isaac Newton.

Născut în Catania, Sicilia, pe 5 august 1906, Ettore rezolva încă de la vârsta de 4 ani – în gând şi cu o uimitoare rapiditate – complicate probleme de matematică. Cu cât avansa cu studiile, acest dar avea să îi uimească pe cei din jurul său.

După ce a studiat o vreme acasă cu profesori particulari, a fost trimis la Roma la o şcoală iezuită, ca mai apoi să absolve Liceul Torquato Tasso înainte de împlinirea vârstei de 17 ani, la Universitatea din Roma, secţia de inginerie. În 1928, când Majorana, sub îndrumarea lui Enrico Fermi, s-a transferat la Institutul de Fizică Teoretică.

Un an mai târziu şi-a luat doctoratul cu brio, dar a continuat să lucreze în următorii cinci ani cu Enrico Fermi în domeniul fizicii nucleare.

ettore majorana 2

Deşi întreaga activitate academică a lui Ettore Majorana a constat în publicarea a 9 lucrări între anii 1928 şi 1937, realizările sale încă atrag admiraţia şi uimirea comunităţii ştiinţifice. Spiritul critic i-a atras porecla de „Marele Inchizitor“. Însă era la fel de sever şi cu el însuşi, fapt ce explică ritmul lent şi numărul relativ redus al lucrărilor sale postdoctorale.

La iniţiativa lui Fermi, Majorana a părăsit Italia la începutul anului 1933 cu o bursă din partea Consiliului Naţional pentru Cercetare. La Leipzig, în Germania, l-a cunoscut pe Werner Heisenberg, alt laureat al Premiului Nobel.

Din scrisorile pe care avea să i le scrie lui Heisenberg, este evident că Majorana descoperise în acesta nu numai un coleg, ci şi un prieten apropiat. Heisenberg îl îndemna pe tânărul italian să publice într-un ritm mai susţinut, dar acesta nu părea să-i urmeze sfatul.

Evoluţia unei crize

În toamna lui 1933, Majorana s-a întors la Roma bolnav, suferind de o gastrită acută şi, după toate aparenţele, epuizat psihic. Nevoit să ţină regim strict, a devenit retras şi dificil în raporturile cu familia. Din Germania îi scrisese mamei sale, de care fusese foarte apropiat, că nu o va însoţi în obişnuita lor vacanţă de vară la mare.

Mergea la institut din ce în ce mai rar, iar în curând avea să nu mai iasă din casă decât ocazional; tânărul fizician care promitea atât de mult devenise un pustnic. Timp de aproape patru ani s-a izolat de prieteni şi a încetat să mai publice.

ettore majorana 3

De abia în 1937 Majorana s-a întors la ceea ce s-ar putea numi „o viaţă normală“. În acel an după o lungă tăcere a publicat ultima sa lucrare ştiinţifică şi a candidat la postul de profesor de fizică. În noiembrie, a fost numit profesor de fizică teoretică la Universitatea din Napoli.

Din nefericire pentru orgoliul lui Majorana, cursurile sale nu erau prea frecventate. La 22 ianuarie 1938 l-a rugat pe fratele său să-i transfere toţi banii de la o bancă din Roma la una din Napoli, iar în martie a și-a încasat integral salariul de profesor, de care nu se atinsese de când fusese titularizat.

Cu aceşti bani, Majorana s-a îmbarcat pe un vas la data de 25 martie şi a dispărut pentru totdeauna…

În căutare de indicii despre Ettore Majorana

Investigaţia din săptămânile ce au urmat dispariţiei fizicianului au deschis câteva piste promiţătoare. Toate, însă, s-au dovedit false. În ziua de 26 martie, când a trimis telegrama şi cea de a doua scrisoare către Carelli, se presupune că Majorana se îmbarcase pe vasul de pasageri ce făcea cursa Palermo-Napoli. Conform spuselor administraţiei portuare, un bilet pe numele său fusese returnat.

ettore majorana - portret robot

Mai târziu, când s-a cerut să se prezinte această dovadă, autorităţile au declarat că biletul contramandat fusese pierdut. Un martor a pretins că ar fi împărţit o cabină cu Ettore Majorana, dar mai târziu a mărturisit că nu era sigur că respectivul pasager era fizicianul dispărut. Pe de altă parte, o infirmieră care îl cunoştea foarte bine pe Majorana susţinea că-l zărise la Napoli la câteva zile după întoarcerea vasului la data de 26 martie.

S-a retras Ettore Majorana la mănăstire?

Familia lui Majorana a publicat la rubrica de persoane dispărute un anunţ însoţit de o fotografie a lui Ettore. Abatele mănăstirii Gesu Nuovo din Napoli a anunţat că un tânăr semănând celui din fotografie venise să-l caute la sfârşit de martie sau început de aprilie, cerând găzduire.

Când abatele a ezitat în faţa acestei solicitări, tânărul a plecat şi nu s-a mai întors. Din nefericire, abatele nu putea garanta data exactă când avusese loc întâlnirea şi deci era imposibil de determinat dacă vizita avusese loc înainte sau după călătoria la Palermo.

Manastirea Gesu Nuovo din Napoli

Apoi, s-a descoperit că la 12 aprilie un tânăr care corespundea descrierii lui Majorana ceruse să fie primit la mănăstirea San Pasquale de Portici. Şi acolo fusese refuzat şi plecase.

Evadare în Argentina?

Ultima şi poate cea mai ciudată urmă lăsată de Majorana ne duce către America de Sud. În 1950, fizicianul chilian Carlos Rivera locuia la Buenos Aires, capitala Argentinei, fiind găzduit temporar de o femeie mai vârstnică.

Într-o zi, bătrâna a găsit din întâmplare numele lui Ettore Majorana printre hârtiile lui Rivera şi l-a informat pe chiriaş că fiul ei cunoştea un tânăr cu acelaşi nume. Acesta nu mai lucra în domeniul fizicii, ci în cel al ingineriei. Rivera a trebuit să părăsească Buenos Aires-ul înainte de a putea investiga această pistă.

În mod straniu, omul de ştiinţă chilian s-a mai lovit încă o dată de numele lui Ettore Majorana la Buenos Aires, în 1960, în timp ce lua masa în restaurantul unui hotel, scriind absent formule matematice pe un şerveţel. Un chelner s-a apropiat, spunându-i:

„Mai ştiu pe cineva care are acest obicei de a mâzgăli formule pe şerveţele. Vine aici din când în când. Se numeşte Ettore Majorana şi a fost un important fizician în Italia înainte de război, dar a trebuit să-şi părăsească ţara şi s-a stabilit aici.“

Din nou acest indiciu nu a condus nicăieri. Chelnerul nu ştia adresa lui Majorana, iar Rivera a trebuit să plece înainte de a rezolva misterul.

Trei bătrâne păstrează secretul lui Ettore Majorana

Veştile despre uimitoarele descoperiri ale lui Rivera în Argentina au ajuns în Italia prin intermediul zvonurilor din comunitatea ştiinţifică de la sfârşitul anilor ’70. Profesorul de fizică Erasmo Recami şi una dintre surorile lui Ettore, Maria Majorana, au pornit să investigheze această pistă. Pe parcursul căutărilor au descoperit un alt indiciu ce ducea tot în Argentina.

Vizitând Italia, văduva scriitorului guatemalez Miguel Angel Asturias a aflat despre noile eforturi întreprinse pentru a clarifica vechiul mister al dispariţiei lui Ettore Majorana. Ea a oferit o informaţie importantă, şi anume că îl întâlnise pe fizicianul italian în casa surorilor sale Eleonora şi Lilo Manzoni. Majorana, spunea doamna Asturias, devenise prietenul apropiat al Eleonorei, care era matematiciană.

Buenos Aires

Dar soluţia enigmei, aparent în sfârşit la îndemână, s-a evaporat asemeni unui nor de fum. Doamna Asturias a dat înapoi în momentul când i s-au cerut detalii suplimentare. De fapt, ea nu îl întâlnise personal pe Majorana, ci doar auzise de la alţii despre legătura sa cu Eleonora Manzoni.

Însă doamna Asturias a dat asigurări că sora ei şi Lilo Manzoni ar putea oferi dovezi, căci Eleonora murise între timp. Cele două bătrâne nu au fost capabile sau nu doreau să răspundă la întrebări. Făcuseră, oare, un pact aceste femei pentru a ţine ascuns secretul lui Ettore Majorana?

Deoarece două indicii total disparate i-au condus pe investigatori spre Argentina, este foarte posibil ca fizicianul italian să fi plecat într-acolo în 1938 şi nu să se fi retras într-o mânăstire sau să se fi sinucis. Motivul acestei plecări subite rămâne neclar şi probabil că va rămâne veşnic necunoscut.


sursa: google (incredibilia.ro) – preluare crystal
Anunțuri

Despre Eurocrystal

Lasă lumea să se desfășoare în fața ochilor tăi fără să încerci mereu să o înțelegi. Lasă relațiile să decurgă firesc, de vreme ce toate lucrurile se așază într-o ordine divină. Nu te strădui din răsputeri să înfăptuiești un lucru – pur și simplu lasă lucrurile să evolueze de la sine. Nu te obosi permanent să înțelegi oamenii. Când așteptările tale au fost înșelate, așa trebuia să se întâmple. Transformă-te într-un observator foarte fin, judecă mai puțin, ascultă mai mult. Acordă-ți timp pentru a-ți deschide mintea în fața fascinantului mister și a incertitudinii pe care cu toții o resimțim.
Acest articol a fost publicat în CURIOZITATI, DISPARITII, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s