Despre oameni…Despre viata…

Omul se naște să izbândească în viață, dar totul depinde numai de el. Poate să și eșueze, trecând prin viață fără să înțeleagă nimic din ea. Poate să respire, să mănânce, să îmbătrânească și să se îndrepte spre mormânt, dar asta nu e viață, e moarte lentă. O moarte treptată, care se întinde pe o perioadă de șaptezeci de ani, să zicem, din leagăn până la mormânt. Și pentru că, în jurul tău, milioane de oameni mor în felul acesta treptat, lent, îi imiți și tu. Copiii învață de la cei din jurul lor, iar noi suntem înconjurați de morți.

batrani

De aceea, mă simt obligat să explic, în primul rând, ce înțeleg eu prin «viață». Viața nu înseamnă doar să îmbătrânești, înseamnă și maturizare. Iar îmbătrânirea și maturizarea sunt două lucruri diferite.

Orice animal îmbătrânește, pe când maturizarea este specifică numai ființelor umane.

Maturizarea înseamnă să pătrunzi clipă de clipă tot mai adânc în principiile vieții; ea înseamnă să te îndepărtezi de moarte, să nu mergi către ea. Cu cât pătrunzi mai adânc viața, cu atât înțelegi mai bine nemurirea din tine. Te îndepărtezi de moarte, și vine o clipă când înțelegi că moartea nu e decât o schimbare de haine, sau o schimbare de casă, sau o schimbare de formă…nimic nu moare, nimic nu poate să moară.

Moartea este cea mai mare iluzie care există.

maree
Ca să te maturizezi, uită-te la un copac. Pe măsură ce copacul se maturizează, rădăcinile lui pătrund tot mai adânc în pământ. Există un echilibru – cu cât crește copacul mai înalt, cu atât mai adânci sunt rădăcinile lui. N-ai să găsești un copac de cincisprezece metri cu rădăcini mici; ele nu ar putea susține un copac atât de mare.
În viață, maturizarea înseamnă să pătrunzi adânc în tine, acolo unde îți sunt rădăcinile. Pentru mine, primul principiu al vieții este meditația. Tot restul vine după aceea. … Meditația înseamnă să intri în nemurirea ta, să intri în veșnicia ta, să intri în divinitatea ta.
Meditația este o metodă chirurgicală ciudată, care înlătură tot ce nu e al tău și păstrează numai ființa ta autentică. Ea arde tot restul și te lasă gol, singur sub soare, în bătaia vântului, de parcă ai fi primul om care a coborât pe pământ, care nu știe nimic, care trebuie să descopere totul, care trebuie să fie căutător, care trebuie să meargă în pelerinaj.
Al doilea principiu este pelerinajul. Viața trebuie să fie o căutare, nu o dorință; nu ambiția de a deveni asta sau aia, președintele sau primul-ministru al unei țări, ci o căutare pentru a afla ”Cine sunt?”.
Este foarte ciudat că oamenii nu știu cine sunt, și se străduiesc să devină cineva. Nu își cunosc propria ființă, dar au țelul de a deveni cineva.
Devenirea este dorința sufletului.
b7a4a12e089b95416f416f0cd3a23301
Ființa ești tu.
Iar începutul vieții înseamnă să-ți descoperi ființa. Atunci fiecare clipă e o nouă descoperire, fiecare clipă îți aduce o nouă bucurie. Un nou mister își deschide ușile, o nouă iubire începe să crească în tine, o compasiune pe care n-ai mai simțit-o niciodată, o sensibilitate la frumos, la bunătate. Devii atât de sensibil încât până și cel mai mic fir de iarbă capătă pentru tine o importanță imensă. Sensibilitatea te face să înțelegi că acest fir de iarbă este tot atât de important pentru existență precum cea mai mare stea; fără acest fir de iarbă, existența ar fi mai săracă. Acest fir de iarbă e unic, e de neînlocuit, are propria-i personalitate.
Iar această sensibilitate îți va aduce noi prieteni; te vei împrieteni cu copacii, cu păsările, cu animalele, cu munții, cu râurile, cu oceanele, cu stelele. Pe măsură ce dragostea crește, pe măsură ce bunăvoința crește, viața devine mai bogată.
Pe măsură ce devii mai sensibil, viața se mărește. Nu mai e un iaz mic, devine un ocean. Ea nu se mai limitează la tine, la soția ta și la copilul tău – nu se mai limitează deloc. Toată această existență devine familia ta, și atâta timp cât întreaga existență nu e familia ta nu știi ce e viața, pentru că omul nu e o insulă, toți suntem conectați între noi.
Suntem uniți în milioane de feluri într-un continent vast.
Și, dacă inimile noastre nu sunt pline de iubire pentru întreg, viața noastră e scurtată în aceeași proporție.
Meditația îți va aduce sensibilitate, sentimentul măreț că aparții lumii. E lumea noastră, stelele sunt ale noastre, și nu suntem străini aici. Facem parte în mod intrinsec din existență. Îi aparținem, suntem inima ei.
În al doilea rând, meditația îți va aduce o mare liniște, pentru că toate cunoștințele, care nu sunt de fapt decât niște prostii, vor fi dispărut. Și gândurile care fac parte din cunoaștere vor fi dispărut, și te va mira ce liniște deplină te va cuprinde. Această liniște este singura muzică ce există.
Muzica este un efort de a face cumva să se manifeste această liniște. Clarvăzătorii Orientului antic au subliniat foarte clar că toate artele – muzica, poezia, dansul, pictura, sculptura – se nasc din meditație. Ele sunt un efort de a aduce cumva necunoscutul în lumea cunoscutului, pentru cei care nu sunt pregătiți să plece în pelerinaj, sunt niște daruri pentru cei care nu sunt gata de pelerinaj. Poate că un cântec ar putea să declanșeze dorința de a merge în căutarea sursei, poate o statuie, poate o poezie…
Pe măsură ce liniștea ta crește, cresc și iubirea ta, și bunăvoința ta față de lume; viața ta e clipă de clipă un dans, o bucurie, o sărbătoare…
Viața trebuie să fie o sărbătoare continuă, un festival de lumini. Numai atunci te poți dezvolta.
images (1) Transformă lucrurile mărunte în sărbătoare.
sursa:google/crystal
Anunțuri

Despre Eurocrystal

Lasă lumea să se desfășoare în fața ochilor tăi fără să încerci mereu să o înțelegi. Lasă relațiile să decurgă firesc, de vreme ce toate lucrurile se așază într-o ordine divină. Nu te strădui din răsputeri să înfăptuiești un lucru – pur și simplu lasă lucrurile să evolueze de la sine. Nu te obosi permanent să înțelegi oamenii. Când așteptările tale au fost înșelate, așa trebuia să se întâmple. Transformă-te într-un observator foarte fin, judecă mai puțin, ascultă mai mult. Acordă-ți timp pentru a-ți deschide mintea în fața fascinantului mister și a incertitudinii pe care cu toții o resimțim.
Acest articol a fost publicat în DESPRE OAMENI, DESPRE VIATA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s