NICI TREI, NICI REGI, NICI MAGI. Trio-ul celebrelor personaje de Crăciun se bazează mai mult pe tradiție, decât pe Biblie

”După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2.1-2)

Potrivit tradiției, trei regi magi de la Răsărit s-au îndreptat spre Betleem, ghidați de o stea. Dar, așa cum se arată în pasajul de mai sus, Cuvântul Sfânt nu spune dacă erau trei, nici dacă erau regi. În plus, cuvântul “mag”, așa cum era folosit în vechime, nu desemna un vrăjitor, cum este cunoscut în zilele noastre. Termenul era folosit pentru a desemna înțelepți, consilieri sau oameni de știință, precum astronomii.

Ghidarea după stele, atât pe căi terestre, cât și pe cele maritime, era ceva foarte obișnuit, tot așa cum era măsurarea timpului, în funcție de stele. Știința astronomiei e mult mai veche decât sugerează observatoarele moderne și telescoapele de astăzi. Omul a trebuit să lupte de milenii, cu instrumente rudimentare, ca să ajungă la cunoașterea universului pe care o avem astăzi. Acum circa 2 mii de ani, observarea cu ochiul liber era tot ce aveau ei, ca să schițeze hărțile stelelor. În prezent, dispozitive ca telescopul orbital Hubble ajută omul să înțeleagă un pic mai bine dinamica universului.

Revenind la tradiție, s-a convenit la modul popular, că magii amintiți în Biblie erau regi, doi albi și unul negru, iar numele lor erau Gaspar, Melchior și Baltazar.

”După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2.9-11)

Apostolul se referă la o casă, fără să dea mai multe detalii. Nu se spune nimic despre staul, nimic despre iesle, cu toate este posibil să fi fost o casă umilă. Nici chiar figura lui Iosif, soțul Mariei, nu apare în scrieri. De asemenea, nimic nu ne asigură că magii au ajuns imediat după ce S-a născut Iisus. Nici că erau păstori în această scenă. Biblia spune numai că magii de la Răsărit s-au lăsat ghidați de o stea, L-au găsit pe Iisus care era, încă, bebeluș, și I s-au închinat. Partea care se referă la păstorii care au auzit de la îngeri despre nașterea Regelui Regilor și l-au găsit culcat într-o iesle (un jgheab în care se depozita fânul pentru hrănirea vitelor), în compania părinților, într-un staul al unui han (deoarece nu găsiseră un loc unde să se cazeze în acea noapte, fiind perioada recensământului), apare după încă două cărți, în evanghelia lui Luca, capitolul 2. Aparent, păstorii au ajuns imediat după ce S-a născut Hristos, iar magii câteva zile mai târziu, când cuplul și bebelușul lor își găsiseră, deja, o casă în care să se cazeze. Poate de aici a venit tradiția ca Crăciunul să fie sărbătorit pe 25 decembrie.

Nobilimea din Răsărit

Când Biblia se referă la Est, de fapt se referă la Mesopotamia, unde, de secole, era Babilonul, și unde, în timpul Lui Iisus, domina Imperiul Persan. Revenind la cuvântul “mag”, termenul îi desemna pe oamenii de știință, în special pe astronomi, care făceau parte dintr-o clasă socială înaltă, locuiau cu nobilimea și frecventau palatele, fapt care ar justifica și bogățiile pe care le-au adus cu ei, din care au prezentat familiei vizitate o mică parte (în general, obiecte de artă sau alt produs tipic pentru regatul vizitatorului), acesta fiind un alt obicei al epocii. Secole mai târziu, magii babilonieni au fost conduși de profetul Daniel, prizonier în acel oraș, dar a cărui înțelepciune l-a făcut valoros în ochii împăratului.

Deoarece se bucurau de privilegii la curtea împăratului, este mai ușor de înțeles motivul pentru care mulți străini au crezut că magii erau regi. Probabil, veșmintele și podoabele lor nu treceau neobservate. Deoarece erau nobili, ieșeau în evidență.

Darurile

Nici versetele de la 9 la 11 nu menționează dacă erau trei călători. S-a convenit să se spună că erau trei, din cauza numărului darurilor: aur, tămâie și smirnă, presupunându-se că fiecare a dat câte unul dintre ele. Aurul evidenția bogăția, noblețea unui împărat, căci Iisus era Regele Iudeilor din profeții. Tămâia, în temple, simboliza rugăciunea care se ridică la Dumnezeu, așa cum fumul se ridică la ceruri. Smirna este o rășină folosită în scopuri antiseptice (și pentru îmbălsămări, simbolizând lupta împotriva morții), ceva foarte valoros în epocă, comercializată începând din Răsărit. Mulți atribuie acestui fapt obiceiul actual de a face cadouri de Crăciun.

Era foarte obișnuit ca nobilimea să călătorească în caravane, cu oameni de pază și chiar cu rude. Nimic nu justifica existența a trei nobili care aduceau bogății, călătorind în mod obișnuit, dar care a fost atât de popularizată: trei bărbați îmbrăcați bine, pe cămile, cu traistele lor și neînsoțiți.

Originea “profilurilor”

O mare parte din modul în care sunt cunoscuți cei Trei Regi vine din textele unui călugăr anglo-saxon, Beda, un istoric care a ajuns să dea detalii despre înfățișarea vizitatorilor, numărul lor și chiar despre nume, luate dintre cele mai frecvente din popoarele mesopotamiene. Înfățișarea lor făcea trimitere la rasele cele mai obișnuite din lumea care era cunoscută atunci, ca și cum ar reprezenta toate popoarele Pământului, care-L recunosc pe Iisus ca regele lor. Acest lucru a fost idealizat la mai mult de 800 de ani de la Crăciunul original. În Evul Mediu, magii au început să fie venerați ca sfinți, fără să se mai știe nimic despre existența lor. Legenda spune, în mod absurd, că rămășițele celor trei sunt într-o catedrală din Köln, Germania. Unii afirmă, la fel de absurd, că aceștia erau frați. Din nou, nu există nici o susținere biblică pentru astfel de afirmații.

Persecuția

Irod, cu care magii ar fi vorbit atunci când L-au căutat pe Iisus, a cerut călătorilor ca, după ce vor fi cu El, să-I spună unde era noul Rege al Iudeilor, ca să I se închine și el. Cu toate astea, la întoarcerea acasă, nobilii din Răsărit au fost avertizați de divinitate, în visurile lor, să se întoarcă pe alt drum și să nu-i spună lui Irod unde se găsea băiatul. După aceea, Iosif a fost avertizat și el, într-un vis, despre adevărata intenție a împăratului, și a fugit, după cum se știe, în Egipt.

Se știe faptul că Irod, dându-și seama că magii nu s-au întors să vorbească cu el, a ordonat ca toți întâii născuți de până la vârsta de 2 ani să fie omorâți, ca domnia lui să nu fie amenințată de Acela care va veni să conducă oamenii, potrivit profețiilor din vechime. După moartea lui Irod, Iosif, Maria și Iisus au putut să se întoarcă acasă. Toate acestea sunt anunțate în Matei 2:12-15.

Ficțiunea în locul realității

Pe scurt, se pare că povestea tradițională a celor “Trei Regi”, cu toate că este frumoasă, a fost doar o încercare de a “îmbogăți” textul biblic, sărac în detalii. Însă bogăția textului care aparține lui Matei stă exact în simplitate, în a-L evidenția pe Iisus, ca adevăratul Mesia. Deși este o poveste frumoasa, care încearcă să arate toate împărățiile Pământului reprezentate de figura celor trei monarhi din rasele predominante, închinându-se unui băiat dintr-o familie umilă trimis de însuși Dumnezeu, trebuie să discernem ce este adevărat, după cum e descris în textul biblic, și ce este în plus. Trebuie să ne concentrăm pe nașterea Lui Hristos și pe faptul că El este fiul Lui Dumnezeu (și Însuși Dumnezeu, care a venit sub forma unui om).

Sigur că vizita magilor este și ea importantă, deoarece arată recunoașterea Lui Iisus ca stăpân al lor și vrednic de închinare, și răspândirea Veștii Bune pe care au făcut-o, atunci când s-au întors pe pământurile lor. Cu toate astea, celelalte detalii ar trebui văzute doar ca o legendă, în afara textului biblic, chiar dacă a fost adaptată după acesta.

 

sursa:google-parintelelucian.ro(preluare)
Anunțuri

Despre CRYSTAL

Lasă lumea să se desfășoare în fața ochilor tăi fără să încerci mereu să o înțelegi. Lasă relațiile să decurgă firesc, de vreme ce toate lucrurile se așază într-o ordine divină. Nu te strădui din răsputeri să înfăptuiești un lucru – pur și simplu lasă lucrurile să evolueze de la sine. Nu te obosi permanent să înțelegi oamenii. Când așteptările tale au fost înșelate, așa trebuia să se întâmple. Transformă-te într-un observator foarte fin, judecă mai puțin, ascultă mai mult. Acordă-ți timp pentru a-ți deschide mintea în fața fascinantului mister și a incertitudinii pe care cu toții o resimțim.
Acest articol a fost publicat în BIBLIA, RELIGIE, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s