Un caz de răpire extraterestră în România

mistere-43

Răpirile OZN efectuate de extratereştri reprezintă un domeniu controversat, chiar şi printre ufologii cu state de vechime. Deşi se cunosc cazuri din toată lumea, mulţi consideră fenomenul o ciudăţenie tipic americană. Poate că ar fi mai corect să spunem că societatea americană s-a arătat mai deschisă şi mai atentă decât altele către semnalările de acest tip.

Fenomene analizate

Ajunge să amintim că între 13 şi 17 iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.) din oraşul Cambridge, lângă Boston (cea mai bine cotată universitate din lume la ora actuală), a fost organizată Conferinţa pentru studiul răpirilor efectuate de OZN-uri. Cei doi copreşedinţi ai conferinţei au fost profesorul David E. Pritchard, Ph.D. (51 ani), specialist în fizică atomică şi moleculară, laureat al unor prestigioase premii internaţionale, fizician care lucra la M.I.T. din 1968, şi profesorul John E. Mack, M.D. (63 ani), profesor de psihiatrie timp de douăzeci de ani la nu mai puţin faimoasa universitate Harvard şi fost director al secţiei de psihiatrie din spitalul acestei universităţi. Cercetătorii participanţi aveau la activ în total circa 2000 de cazuri, examinate cu rigoare. În rapoartele anexate, victimele afirmau că au fost răpite de OZN-uri, fiind apoi examinate de entităţi stranii. Foarte des, o rază de lumină cobora dintr-o misterioasă navă şi ridica în aer pe cel răpit, urmând examinări medicale ori de altă natură, ca şi convorbiri „filosofice”, mesaje apocaliptice etc. Participanţii la conferinţă au fost de acord că extraordinarul mister al fenomenului se găseşte în marea similitudine a istorisirilor celor răpiţi, care nu se cunoșteau între ei, ca şi în consistența detaliilor din relatările lor.

images (2)

Fenomenul este real?

Printre cei răpiţi erau: protestanţi, catolici, evrei, albi, negri, bărbaţi, femei, tineri, vârstnici, cu diferite profesii, angajaţi sau şomeri, căsătoriţi, necăsătoriţi, divorţaţi, provenind din America de Nord şi de Sud, din Europa, Africa şi Asia. Profesorul John Mack a examinat personal un lot de circa 100 de victime ale răpirilor, cu ajutorul unor teste psihiatrice, psihologice, sociologice, găsind că (în afara câtorva excepţii) erau persoane normale, sănătoase, eficiente în activităţile depuse şi bine încadrate în societate. Explicaţiile simpliste precum „epilepsia de lob temporal” sau „paralizii hipnagogice şi hipnopompice” nu puteau explica toată bogăţia de semnalări. Concluzia lui Mack a fost că fenomenul este real, aceşti oameni sunt sinceri, li s-a întâmplat ceva, dar deocamdată nu dispunem de o explicaţie.

În România există câteva semnalări care pot fi considerate „răpiri OZN” (numite şi „întâlniri de gradul IV”); din păcate ele nu au fost examinate cu seriozitate, iar unele, apărute în publicaţii de profil paranormal, ar putea fi chiar falsuri.

Cazul din România

S-a născut în 1946 în comuna C.A. Rosetti, din judeţul Tulcea. A luat examenul de Bacalaureat în 1968 şi a absolvit în 1975 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative, cu specializarea Scenografie, profesie pe care a şi practicat-o un timp, în cinematografie. La ora actuală trăieşte în California. Cunoşteam păţaniile lui mai demult, dar în aprilie 2013 am avut şansa să am şi alte câteva discuţii cu el. Redau mai jos în rezumat cele ce mi-a relatat despre straniile sale întâlniri. Întrucât, după terminarea liceului în 1968, nu a reuşit la prima încercare de admitere la Institutul de Arte Plastice, a rămas în Constanța, unde, pentru a-şi îmbunătăţi pregătirea, s-a înscris la şcoala Populară de Artă, instituţie care asigura condiţii foarte bune, inclusiv modele şi îndrumare de specialitate. Locuia în această perioadă cu chirie într-o cămăruţă separată, fără acces la instalaţii sanitare şi încălzită cu o sobiţă cu lemne. Într-o noapte de iarnă, pe la ora 22.00, înainte de a se culca, a ieşit câţiva paşi în curte să-şi rezolve o mică necesitate. Era un strat de zăpadă de circa 20 de centimetri. Dintr-o dată, curtea a fost luminată de o sursă orbitoare aflată deasupra. În clipa următoare, S.C. a simţit că este ridicat de la sol, plutind tot mai sus. Nu se putea mişca, dar vedea în curţile alăturate, despărţite de garduri înalte, acareturi şi obiecte de care nu avusese cunoştinţă înainte. Între altele, a zărit pentru prima oară, la vecinul său, croitor de meserie, un automobil de un tip vechi. S-a văzut apoi într-o sală mare „luminată indirect”. Îşi amintea că pe margini erau grile, sugerând instalaţii de aer condiţionat, iar pe jos dale ca o tablă de şah. Auzea „telepatic” voci, provenind de la 3-4 persoane, pe care însă nu le vedea. Părea să existe un sistem bizar de traducere, manifestat prin faptul că la fiecare cuvânt recepţionat simţea o durere ascuţită în ceafă, după care înţelegea sensul cuvântului. A încercat un dialog cu aceste voci, încercând în acelaşi timp să urmărească atent locul în care se afla. Când şi-a revenit, era căzut cu faţa în zăpadă. Frigul l-a trezit ca un duş rece. Nu-şi amintea pe moment cele petrecute. Ţinea minte că ieşise în curte, dar acum era cu câţiva metri mai încolo de locul în care se oprise şi nu vedea urme de paşi care să arate cum a ajuns aici.

Dimineaţa, încă se gândea că poate totul a fost doar un vis

Trecând însă, pe stradă, prin fața vecinului, nu s-a putut abţine să nu privească peste gard, ceea ce nu făcuse niciodată. Acolo a zărit automobilul de epocă, exact cum îşi amintea. S-a hotărât atunci, din nou pentru prima oară, să urce în pod, în casa gazdei sale, pentru a vedea şi mai bine curtea vecină. Şi din nou i s-au confirmat detaliile pe care le ţinea minte. N-a avut curajul să povestească întâmplarea nimănui, de teamă să nu fie considerat nebun. Prima persoană căreia i s-a destăinuit a fost mama, pe care a vizitat-o cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Ea l-a ascultat, după care i-a spus că cei ce l-au răpit au fost diavolii, punându-l să jure că nu va mai spune întâmplarea aceasta nimănui. I-a povestit apoi că nu e pentru prima oară când trece printr-o asemenea ispitire. Într-o zi de vară, pe când S. C. avea doar o lună sau două, mama prășea în bostănăria bunicului, undeva în Delta Dunării, la marginea pădurii Letea. Femeia a avut trei copii; S.C. era primul, iar aici dormea într-un coş atârnat de creanga unui copac, acoperit cu tifon împotriva insectelor. Ea venea din când în când să verifice că totul este în ordine. La un moment dat, a zărit în dreptul coşuleţului trei arătări negre (adică trei diavoli; aveau şi coarne…), iar alături un soi de pălărie mare aşezată pe trei picioare. Mama s-a repezit către ei, dar o explozie de lumină a culcat-o la pământ. Când şi-a revenit, peste câteva minute, atât arătările, cât şi copilul dispăruseră. Au urmat căutări, apoi reproşuri din partea bunicului, chiar şi acuze că cineva ar fi omorât pruncul. Peste câteva zile, timp în care mama a plâns fără oprire, într-o dimineaţă pe la ora 4-5, când ea mai dormea, bunicul a văzut un foc coborând din cer, iar când focul s-a stins, în locul acela era aşezată, sprijinită de pământ pe trei picioare, o mare pălărie şi nişte “scafandri” care au pus la loc coşul, de unde îl luaseră. Bunicul a strigat-o imediat pe mama, dar între timp vizitatorii au dispărut. Amândoi au constatat că în coş copilul dormea liniştit, fără nicio urmă că ar fi păţit ceva neplăcut… Urmând sfatul primit de la vizitatori, S.C. a dat admitere la arte decorative, unde a reuşit, deşi, după cum spunea, erau doar 6 locuri şi vreo 200 de candidaţi.

http://www.revistamagazin.ro

Ceva asemanator  surprinse de camerele de supraveghere

Va invit sa urmariti materialul video

sursa:youtube
Anunțuri

Despre Eurocrystal

Lasă lumea să se desfășoare în fața ochilor tăi fără să încerci mereu să o înțelegi. Lasă relațiile să decurgă firesc, de vreme ce toate lucrurile se așază într-o ordine divină. Nu te strădui din răsputeri să înfăptuiești un lucru – pur și simplu lasă lucrurile să evolueze de la sine. Nu te obosi permanent să înțelegi oamenii. Când așteptările tale au fost înșelate, așa trebuia să se întâmple. Transformă-te într-un observator foarte fin, judecă mai puțin, ascultă mai mult. Acordă-ți timp pentru a-ți deschide mintea în fața fascinantului mister și a incertitudinii pe care cu toții o resimțim.
Acest articol a fost publicat în MISTERE, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s